Se apropie ziua de naştere a bunicii, de aceea mă gândeam să îi fac un cadou. Cum nu sunt acolo, ce altceva i-ar fi mai plăcut şi mai drag inimii decât câteva poze...? Le aleg, le pun pe un stick usb şi mă duc în Stepanakert la un studio foto unde le dau la tipărit. Mi se spune să mă întorc peste câteva zile. Buuun..
Alaltăieri având diverse treburi de rezolvat, m-am dus şi să scot pozele. Care erau gata, frumos aliniate într-un plic. tip În mod normal pe plic trebuie să scrie de unde vien comanda. În cazul meu este o comandă din Şuşi. Doar că... pe plic nu scria Şuşi! Scria *ŞuşA* !!!
Ştiu că numele ăsta era numele dat de către turco-azeri oraşului nostru, apoi preluat de către sovietici şi circulat în acest fel. Deşi e un incident minim, beculeţul meu de spyurkahay (armean din diaspora) patriot mi s-a aprins la vederea acestui nume...
Şi mi-am adus aminte apoi de înregistrarea primei slujbe oficiate după război cred că în mănăstirea Amaras (pe care încă nu am avut norocul să o văd din păcate), unde cineva (nu am înţeles dacă era preotul în timpul predicii sau era exact după sfîrşitul slujbei, cineva care nu era preot, dar nu contează), unde cineva zicea aşa: "piti sovorenk, piti hay darnank! " adică "trebuie să învăţăm din nou să fim armeni ".
Gură de aur a avut omul ăsta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu