Armistiţiul a fost "încălcat" din nou...

În ultimele 2 săptămâni, presa armeană (şi nu numai) zumzăie mai abitir ca un stup de albine.

Pretutindeni, subiect de prima pagină: "Armistiţiul din 1994 a fost încălcat . Un nou incident grav a avut loc la graniţa Karabagh-ului cu Azerbaijanul".

Locuind in Karabagh, normal că orice informaţie de acest gen prezintă interes pentru mine. Prin urmare, am urmărit cu atenţie media. Pe măsură ce gama surselor de informaţie pe care le-am consultat se diversifica, începeam să îmi dau seama de un lucru.

Dacă presa internaţională (nearmeană) s-a dovedit a avea o poziţie favorabilă Azerbaijanului (poziţie dictată în mod clar de interese, economice, politice, de tot felul), ar fi fost logic ca presa armeană (incluzând-o pe cea din Diaspora), să aibă o poziţie pro-armeană. În schimb, după cum constat pe zi ce trece, într-un mod greu explicabil, presa armeană publică nişte articole care parcă sunt copii la indigo ale comunicatelor oficiale ale Azerbaijanului. În aceeaşi presă observ, în mod constant, în ultimele zile, o campanie de dezinformare care bate la ochi.

Dacă e dinadins sau nu, cu bună ştiinţă sau nu, asta nu mai ştiu. Tot ce văd este că informaţiile prezentate sunt deformate şi opinia pe care şi-o formează publicul citindu-le este la fel.

Conform presei, pe 18 iunie, un incident "extrem de grav" a avut loc în postul din satul Chaylu, din regiunea Mardakert, din Nordul Karabaghului. Acest sat este exact pe linia de frontieră. Un grup de recunoaştere al armatei Azerbaijanului, format din mai multe zeci de persoane, ar fi pătruns pe teritoriul Karabaghului, ar fi intrat în acest sat, şi ar fi ucis 4 soldaţi armeni aflaţi acolo, rănind, deasemenea, alţi 4. Atât oficialităţile Karabaghului, cât şi cele din Armenia, dar şi din comunitatea internaţională, consideră acest incident — care a avut loc exact a doua zi după o întâlnire oficială între preşedinţii Rusiei, Armeniei şi Azerbaijanului — condamnabil (pe alocuri chiar şi "inacceptabil"). Presa armeană denunţă incidentul ca fiind "o provocare clară din partea Azerbaijanului".

Ceea ce nu am reuşit să aflu de nicăieri, însă, sunt răspunsuri la o întrebare care mie mi se pare logică. Dacă într-adevăr, intruşii azeri ar fi fost atât de mulţi, şi ar fi fost într-adevăr vorba de o încălcare gravă a armistiţiului, atunci morţii (cel puţin) ar fi fost decoraţi post mortem cu medalii recunoscându-li-se sacrificiul făcut pentru ţară.

Un incident similar a avut loc în aceeaşi regiune în 2008. Atunci, după cât am aflat eu, morţi nu au fost, dar doi soldaţi armeni au fost răniţi grav. Imediat a doua zi după incident, însuşi preşedintele ţării s-a deplasat la faţa locului şi a decorat cei doi răniţi cu medalii de onoare, mulţumindu-le pentru eroismul şi curajul de care au dat dovadă.

DE CE cei 4 morţi şi cei 4 răniţi din 18 iunie nu au fost decoraţi nici până în ziua de astăzi?

Sacrificiul lor nu a fost destul de mare încât să merite o medalie...?

În treacăt fie spus, conform unor informaţii de ultimă oră, unul dintre cei 4 soldaţi armeni răniţi a decedat în spital. Al 5-lea mort...

Ceea ce s-a întâmplat în realitate, însă, diferă puţin faţă de versiunea de mai sus. De unde ştiu?

Postul din Chaylu nu este un post independent, ci gestionat de baza militară aflată în satul Mataghis, câţiva kilometri spre sud de Chaylu. Unul dintre vecinii mei (H. ) "serveşte Patria" exact în baza din Mataghis şi a revenit recent de acolo. Venind din miezul evenimentelor, practic, este extrem de puţin probabil ca el să se înşele. Iată ce am aflat.

În noaptea dinspre 18 spre 19 iunie, UN SINGUR soldat azer a pătruns pe teritoriul Karabaghului, în postul din Chaylu, purtând O SINGURĂ armă. Cum a reuşit? Foarte simplu. Soldatul care stătea de pază, în tura de noapte, se dusese în acel loc unde şi preşedintele, şi regele, şi şeicul, toţi se duc pe jos. Adică, mai pe româneşte, era la budă. Şi lăsase postul de pază gol! Soldatul azer de la câteva sute de metri, văzând că în postul de pază al armenilor nu e nimeni, a pornit la drum, cu gândul că va face o faptă vitejească şi va deveni un erou, probabil. Ajuns în Chaylu, a observat că soldaţii armeni stăteau relaxaţi la cafea. Nu a stat pe gânduri prea mult, a tras. 4 dintre soldaţii armeni au murit pe loc, ceilalţi au fost răniţi. Santinela care părăsise postul pentru a-şi satisface nevoile fiziologice, revenind, l-a împuşcat pe intrusul azer. Acesta, înainte să îşi dea sufletul, a apucat să tragă un glonţ spre armean şi să îl rănească.

H. mi-a spus că are în posesie o poză cu soldatul azer mort...

Nu-i aşa că acum este simplu de înţeles de ce cei 4 morţi (deveniţi, între timp 5) nu au fost consideraţi oficial (adică de către Stat), eroi ai Patriei?

Nu-i aşa că acum e simplu de înţeles de ce nu au fost decoraţi cu nici o medalie...?!

Ruşinică...

P.S.: O prietenă din Erevan tocmai mi-a spus că s-ar putea să nu mai vină în Karabagh, cum plănuise înainte, că s-ar putea să nu mă mai viziteze, prin urmare. Că mama ei e neliniştită, după ce a văzut la televizor ştirile...

Cică "harn e vigeacă Arţahum" (adică "situaţia din Arţah e încurcată")...

Ce să mai spun că defapt Mardakertul se află în nordul ţării, şi că turiştii, în general, nu prea au voie să meargă acolo. Au voie doar prin centrul ţării – Şuşi, Stepanakert, Gandzasar, Amaras, Dadivank, şi în unele cazuri speciale, în situl arheologic de la Tigranakert (ruinele oraşului omonim, construit de regele Tigran al II-lea al Armeniei, în sec. I î.Hr), deci la mai multe sute de km de graniţă...