De câtva timp îmi stau în gât câteva gânduri. Defapt nu în gât, ci în cap. Sau în minte. Nu mai ştiu. E destul de complicată, de groasă treaba...
De când am venit aici, am cunoscut multe persoane. E normal să îmi formez un fel de anturaj, un grup de persoane cu care sunt în legătură, care îmi devin prieteni. De aia se numeşte omul "animal social". Buun. Vecina de la 3, Arşaluys este chiar de treabă. Mă invită la cafea, încearcă să mă înveţe să tricotez, îmi dă diferite ierburi de ceai când mă doare burta, ce mai, e ca şi o a doua bunică pentru mine. Unde mai pun şi faptul că este defapt din Siria, deci din spyurk, şi este mai interesant să vorbesc cu ea...La fel şi Şuşanik, cu pisica ei haioasă, care doarme cu picioarele în sus şi cu cafeaua pe care mi-o pune în faţă de fiecare dată când mă duc la ea, cu cititul în cafea de rigoare.
Din primele zile, m-am dus şi la Mişa şi Norvard acasă. Armen îmi povestise de ei, că sunt într-o situaţie "specială". Mişa este refugiat din Sumgait, nu are nici un fel de document de identificare, nici buletin (în Arţah nu există buletin sau carte de identitate, în general), nici paşaport, nimic. Soţia lui, Norvard, are paşaport...de Armenia (e vorba de două state separate, doar că unul e mai separat decât celălalt)! De câţiva ani, sunt în proces.
Apartamentul unde stau nu este înregistrat legal pe numele lor şi proprietarul din acte vrea să îi evacueze, pe ei şi pe cei 4 copii ai familiei. Apartamentul, ca defapt toate din Şuşi, era până nu demult în ruină. După război, statul a dat acest apartament spre folosinţă unei familii, în 1994. Această familie a plecat în Stepanakert aproape imediat după obţinerea acestui drept şi nu s-a întors în Şuşi, nu a plătit nici impozit, nici cheltuieli, nimic, timp de peste 10 ani. Mişa împreună cu familia lui a intrat în această ruină în 2007, şi încet-încet a început să o renoveze. I-a pus geamuri şi o uşă, a tencuit o parte din pereţi, ca să fie locuibil cât de cât.
La scurt timp după ce a intrat, foştii proprietari, care acum locuiesc în Stepanakert, şi-au adus aminte că au un apartament în Şuşi şi şi-au exprimat dorinţa de a-l folosi din nou. Nu au făcut un secret nici din faptul că vor să îl vândă.
Deşi mai mult de 10 ani nu au plătit nici un fel de impozit sau cheltuieli, din această perioadă au început să plătească. Bazându-se pe acest fapt şi pe documentul de drept de folosinţă (nu de proprietate, proprietarul de drept este statul, prin reprezentantul său local, primăria!) încă în vigoare, i-au dat în judecată pe Mişa şi pe Norvard, cerând Tribunalului să îi dea afară din apartament, deşi nu aveau dreptul să ceară acest lucru.
De ce nu aveau? Pentru că această familie nu este proprietar de drept, are doar permisiunea de a ocupa suprafaţa respectivă. Proprietarul de drept este primăria. Deci, logic, ar fi trebuit să ceară primăriei ceea ce au cerut Tribunalului. Spun "logic", nu"legal", pentru că se pare că în lege nu este clarificat cine ce drept are(sau nu are) într-o asemenea situaţie, deşi ar trebui să fie.
În primăvara anului curent, procesul a ajuns la Curtea de Apel, unde sentinţa a fost împotriva lui Mişa şi a lui Norvard, specificând că vor fi evacuaţi într-n scurt timp.
Între timp, a ieţit la iveală un fapt care întoarce toată situaţia pe dos. Defapt Mişa are paşaport, pe care este specificat, pe deasupra, că este din Sumgait. Dar este paşaport "roşu", adică sovietic. Şi este păstrat la sediul Poliţiei. Am aflat că paşaportul lui este păstrat acolo şi că nu vor să îl înregistreze nici ca imigrant, nici ca refugiat. Dintr-un singur motiv. A petrecut o perioadă de timp în Rusia, şi cît a fost acolo, a comis o infracţiune. Nu foarte gravă, după cum aflu de la soţia lui ("a lovit pe unu' ",). Dar e infracţiune, şi ca atare, el ar fi trebuit să treacă printr-un proces. Ceea ce nu a făcut. A fugit de proces şi a ajuns în Arţah.
"Dacă îl înregistrez în calculator, în Hayastan se va vedea imediat, şi vor veni să îl ia să îl ducă în Rusia, să treacă prin proces şi probabil să stea la închisoare, pentru că Hayastanul are un tratat semnat cu Rusia, conform căruia infractorii trebuie predaţi. Dacă omul pleacă şi stă acolo în închisoare, familia va muri de foame, cu copii cu tot. Asta vreţi?"- explicaţia pe care o dă şeful secţiei de poliţie. Unde dai, şi unde crapă...
Pentru Mişa şi familia lui, singura soluţie ar fi să caute un apartament cu chirie. Dar de fapt nici aia nu e o soluţie. Omul nu are un loc de muncă stabil, deşi pe strada unde locuieşte există un şantier uriaş de construcţii (se contruieşte un Tribunal mai mare şi mai "haşeng", adică mai frumos, cică...), iar el este...constructor. Dar licitaţia pentru lucrări a fost câştigată de o firmă din Armenia, care îşi aduce toţi muncitorii din Armenia, inclusiv paznicul materialelor...
Ce să mai zici...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu