Update...

De la incidentul din Chaylu/Mardakert din 18 iunie, soldat cu 6 victime în total, au trecut 2 luni. De asemenea, am fost martori şi al nenumărate articole, comentarii, dezbateri ş.a.m.d. pe această temă — cine, ce, când, cum, de ce, unde... De atunci au mai avut loc mai multe “cracoţ”-uri (schimburi de foc) în diferite zone de frontieră, mai cu seamă în partea de nord a Karabagh-ului – în Mardakert (din nou), dar şi în est, conform informaţiilor din presă. Aghdam, zonă de frontieră, se află la nu mai mult de o oră depărtare, spre est, de Askeran (oraş aflat la vreo 30km de capitala Stepanakert). Unele surse afirmă că soldaţii azeri ar fi deschis focul asupra Askeranului, nespecificându-se însă dacă este vorba de oraş sau de judeţul cu acelaşi nume.
În ciuda acestui aşa-zis foc, vecinul meu A., care este “norakocic”, adică nou recrut (a plecat acum 3-4 săptămâni), a reuşit să sune liniştit acasă să vorbească cu mama lui, fără nici o problemă. De altfel nici autorităţile, nici populaţia nu par a fi prea îngrijorate sau preocupate de aceşti ţânţari pe care presa îi umflă până se fac armăsari. Cum bine ştim, ţânţarii sunt ceva obişnuit, cotidian. Nimeni nu îi mai consideră ieşiţi din comun. Eventual enervanţi, şi atât. La fel şi cu “cracoţ”-urile.

Update-ul pe care am reuşit să îl introduc în acest post sunt însă câteva poze ale victimelor incidentului din iunie, pe care le-am obţinut într-un sfârşit. Îmi promisesem să nu mai postez nimic pînă nu pun mâna pe ele.

Iată ce se întâmplă când pisica nu-i acasă...

...şoarecii joacă pe masă. :)













...sau se poate întâmpla să moară în misiune.
Soldatul azer decedat, declarat erou al patriei, post mortem